Arta ficţiunii speculative (despre Florin Chirculescu, Spre Nord prin Sud-Est, 2025, Tritonic și despre sf)

           După un roman cu o amplă construcţie epică şi convingătoare virtuozitate stilistică, o insolită combinaţie dintre satiră şi ucronie (Solomonarul, Nemira, 2022), Florin Chirculescu revine cu un roman de altă factură, dar încadrabil tot în sfera ficţiunii speculative (Spre Nord prin Sud-Est, 2025, Tritonic). Florin Chirculescu posedă arta de a regândi ficţional orice epocă, reliefând acele posibilităţi nefructificate ale istoriei, acele curente subterane care, dacă ar fi ieşit la suprafaţă, ar fi putut răsturna întreaga istorie cunoscută. Valenţa ucronică a ficţiunii speculative poate exercita o fascinaţie nelimitată şi constituie esenţa valoroasă a literaturii SF, dar şi posibilitatea acesteia de a deveni parte din canonul literar, fiind nedreaptă marginalizarea acestui gen, apanaj al unor abordări critice mai vechi. Încă o paranteză, legată de conceptul de „ficţiune speculativă”, pe care îl consider un termen mult mai comprehensiv, mult mai pasibil să integreze un corpus de texte valoroase decât cel de „roman ştiinţifico-fantastic”. O creaţie valoroasă, literară sau cinematografică, aparţinând acestui gen, nu este cel care exploatează în exces insolitul obiectelor tehnologice, decorurile spectaculoase sau efectele speciale, ci acela care produce în mintea spectatorului sau cititorului acea „insolitare cognitivă” (cognitive estrangement) de care vorbea Darko Suvin, poate primul critic care a reuşit deplina legitimare a genului prin intermediul teoriei. Cealaltă parte a definiţiei lui Suvin se referea la capacitatea autorului de a crea o lume alternativă care să fie cu adevărat critică la adresa lumii empirice a autorului, ceea ce Florin Chirculescu realizase în Solomonarul.

                Revenind la problematica ucroniei, trebuie spus că ultimele două romane publicate de Florin Chirculescu se integrează în tradiţia istoriilor alternative fundamentate pe concepţia mutabilităţii istoriei. Astfel, întrebarea „ce-ar fi dacă?” devine centrală pentru ambele romane, Solomonarul şi Spre Nord prin Sud-Est. Forţa speculativă presupune deopotrivă distanţarea faţă de istoria oficială, cunoaşterea ei amănunţită, dar mai ales găsirea acelor puncte de inflexiune, de indecizie, acele intersecţii evenimenţiale când totul putea decurge altfel, iar traseele alternative sunt redate în suficient de multe detalii, astfel încât să pară la fel de reale. 

(...)

 Solomonarul şi Spre Nord prin Sud-Est construiesc fiecare astfel de suprapuneri temporale ameţitoare, primul explicitându-le în detaliu, al doilea lăsându-le în plan secund, în seama cititorului atent la subtexte, capabil să revină asupra textului (o specie pe cale de dispariţie azi). Una dintre ipotezele cele mai interesante din Solomonarul imagina nu doar supravieţuirea poetului mult după 1889, dar şi existenţa unui caiet misterios al acestuia care prefigura fragmente din istoria ulterioară a ţării şi a lumii. 

(cronica întreagă în revista Contemporanul, nr 7/2025)