Chiar dacă a
trecut ceva vreme de la apariția cărții lui Robert Șerban, Oameni în trening
(2021), mi-ar părea nespus de rău să nu scriu câteva impresii, chiar dacă
tardiv (nici nu sunt de părere că o carte are doar viața scurtă a celor trei
săptămâni de stat în vitrina librăriei, ca în cazul filmelor de pe Netflix sau
din cinema).
Toată admirația
pentru capacitatea lui Robert Șerban de a crea efectul de surpriză pe un spațiu
atât de mic, cu mare economie de mijloace și extrăgându-și inspirația din
subiecte aparent obișnuite, cu o mare dexteritate în a schița un personaj sau o
situație, pentru ca imediat să răstoarne așteptările. Pariul prozatorului e de
a ne uimi fără a miza pe efecte facile ale șocului, cu toate că nu ocolește
marile teme, inclusiv moartea („Rețeaua deasă de fire”) și sinuciderea (aș
menționa doar două exemple, „Foarte aproape, lumânarea” și „Balegă proaspătă”,
în ambele intențiile personajelor rămân ascunse până la final). Autorul pare să
se amuze pe seama cititorului: acesta e predispus să cadă în plasa textului,
mai precis în iluzia construită fără fisură la începutul fiecărei povestiri.
Robert Șerban reușește să regizeze o foarte alertă comedie a existenței (uneori
dramedie), fără să lase timp de reflecție pentru personaje, dar lăsându-l pe
cititor pe gânduri de fiecare dată. O mare precizie a scrisului, excluzând
orice balast, redând bine stilurile de vorbire. Există și proze cu tentă
fantastică, așa cum e “Întâmplare
de nepovestit”, o altă supriză pentru cititorul plasat deja în orizontul
realismului.
O carte despre
nenumăratele moduri prin care realitatea ne poate bulversa, pe care o recomand
cu căldură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu