miercuri, 8 martie 2023

RECOMANDĂRI DE CĂRȚI SAU SCURT BILANȚ SUBIECTIV PENTRU 2022

 

Lista cărților care m-au încântat/delectat/împlinit în 2022 (ordinea este chiar aceea în care le-am citit…Mă feresc deocamdata de ierarhii, oricum subiective..). Le recomand oricui vrea să ajungă la literatura de înaltă clasă, scrisă pe la noi..Lista de mai jos nu se vrea un top din perspectiva criticii, nici o retrospectivă a anului 2022, vine din plăcerea mea de a face liste, dar și recomandări, mai ales din literatura română actuală:

 

Doina Ruști, Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, editura Litera.

Antologia de proză scurtă Dragostea când te doare, Litera, 2022.

Radu Aldulescu, Cronicile genocidului,2012.

Radu Găvan, Isus din întuneric, Litera, 2021

Robert Șerban, Oameni în trening, Polirom, 2021.

Nichita Danilov, Simfonia mută, Editura Polirom, 2022.

Gheorghe Săsărman, Adevărata cronică a morții lui Yeșua Ha-Nozri, Polirom, 2016.

Gheorghe Săsărman, Alfabetul distopiilor, Școala ardeleană, 2021.

Paul Goma, Camera de alături, Editura Știința, Chișinău, 2021.

Ioana Drăgan, Povești misterioase cu femei și alte vietăți, povestiri, Litera, 2022.

       Eseuri:

Mircea Cărtărescu, Creionul de tâmplărie, Humanitas, 2020.

     Ce aș fi vrut să mai citesc, dar n-am apucat (dar sigur le voi citi anul acesta).. (aici e cea mai lungă listă), mă refer doar la câteva exemple:

Theodoros-ul lui Cărtărescu,

Radu Țuculescu, Crima de pe podul Garibaldi

Bogdan Suceavă, Adâncul acestei calme creste..

Florin Chirculescu, Solomonarul.

 

            A fost anul în care mari autori din literatura universală m-au dezamăgit, cum e cazul lui Thomas Pynchon, care mi-a plăcut atât de mult încât mi-am prins urechile cu romane precum Gravity s Rainbow sau V la doctorat, dar Viciu ascuns/Inherent vice, tradus recent la Polirom este o totală dezamăgire pentru mine, cu toate că (sau poate tocmai de aceea) romanul este unicul volum de proză ecranizat. (Am crezut că doar filmul este de vină, că Paul Thomas Anderson nu a înțeles cum trebuie geniul lui Pynchon etc. Nu, cartea e la fel de confuză și nu duce nicăieri, este cel mult un bun și adesea răutăcios portret al unei epoci insorite, anii 1968-1971.. Dar mai multe, într-o prezentare viitoare..

       Nici de Abdulrazak Gurnah (laureat al premiului Nobel în 2021) nu am fost foarte încântat, nu m-a prea convins că e un autor de Nobel (am citit și recenzat Abandon, apărut recent la Litera, e un roman bun, dar nu extraordinar).. Mai degrabă m-a făcut să regret că Chinua Achebe nu a luat niciun Nobel (am recitit O lume se destramă și regretul s-a confirmat..)

A fost anul evadărilor spre alte epoci, în special spre secolul XIX și nu numai, mai ales că l-am început prin intermediul fascinantelor istorii povestite de Doina Ruști (e drept, istorisirile sunt plasate la final de secol 18) și l-am încheiat cu primele 50 de pagini din Theodoros, pe care nu l-am terminat. Filmele mi-au confirmat impresia, având nenumărate exemple de ecranizări sau reluări sau adaptări după romane din secolul XIX, inclusiv figuri istorice, favorita fiind de departe Elisabeta a Austriei : Corsage și The Empress fiind doar două exemple, dar despre astea probabil într-o postare viitoare.

Niciun comentariu: