Targul Gaudeamus 2007

Prima dezamagire: lipsa garderobei. Organizatorii au revenit la starea naturala a targului, regasita acum doi ani, acum trei ani etc. Doar anul trecut am gasit aceasta surpriza placuta, singura data cand m-am putut plimba relaxat prin haosul de oameni si standuri, fara sa fiu fortat sa car in spate un bolovan cu carti si sa transpir in geaca prea groasa pentru caldura dinauntru. Tot in 2006 ne-am putut bucura de o vreme incredibil de calda si de terasa de afara. Garderoba era insa si un cimitir al cartilor parasite, iar doamnele de acolo mi-au oferit bucuroase sa se scape de povara, o carte a unui autor cunoscut, editat de o editura mare, si avand chiar o dedicatie. Nu voi divulga nici numele autorului, nici al celui care a primit cartea si a inmormantat-o acolo, in vazul lumii. O intamplare similara intr-un anticariat din Cluj, unde am gasit o intreaga colectie de carti, lasate acolo de un reputat scriitor, fapt deloc condamnabil, doar ca fiecare carte avea dedicatie, deci se putea reconstitui tot traseul cartii, ajunsa tot la un soi de cimitir.. Deci absenta garderobei a inlaturat un loc al cartilor parasite. Avalansa de pliante, brosuri, cartoane si stegulete si cate si mai cate forme de a irosi hartia se razbuna insa in alte chipuri, poate si pe existenta cartilor.
A doua dezamagire, taxa de intrare, 3 lei, nu mare scofala, dar dupa constatarea ca vei petrece o zi intreaga tarandu-te prin targ cu propriile bagaje, este exact ceea ce trebuie. Poate am uitat ce era mai important, dar ceea ce deja se subantelege, si anume drumul prin Bucuresti pana la Romexpo.. Fiind vineri, am beneficiat de spectacolul gratuit al unei clase numeroase de elevi zgomotosi de a doispea, care era cat pe ce sa rupa autobuzul in care ne-am indesat unii in altii timp de vreo douazeci de statii..
In rest prea multe nu se schimbasera de anul trecut, cateva standuri erau ocupau exact pozitiile de atunci, doar ca adaugasera un plus de pompa, cum e mai ales cazul editurii Rao, al carei stand domina tot parterul si prin inaltime si prin culorile stridente si prin constructia complicata.. La Humanitas si Polirom, parca nici o schimbare, parca mai multa inghesuiala in primul caz si mai putina in cel de-al doilea. Curtea Veche a avut o aparitie surprinzatoare pentru kine, un stand mult mai mare si mai colorat ca anul trecut. De fapt, e si greu sa gasesc prea multe chestii diferite de 2006, parca targul Gaudeamus si-a intrat intr-o rutina a maturitatii, a varstei mijlocii, care poate avea si accese de irascibilitate, vezi aceste noi inconveniente (printre care mentionez si taxa de parcare, incredibil de mare). Organizatorii sunt parca in pana de inspiratie. Chiar si Paul Daian parea mult mai obosit anul acesta, cu greu mai sufla din trompeta , si atunci parca doar in momentele nepotrivite, un bruiaj neplacut pentru diversele lansari. Acestea s-au demodat mai mult ca oricand si au ajunsa sa se bruieze una pe alta intr-un mod cat se poate de caraghios, cam in felul in care la mare, terasele incearca printr-un efort disperat, inutil si ridicol sa se acopere una pe alta cu diverse melodii stridente si bubuieli suparatoare, care dau nastere unui singur zgomot hibrid, rezultat din combinarea bastarda a tuturor genurilor muzicale. Asa si aci.. O aparitie rara precum cea a lui Nicolae Balota la o lansare la editura Ideea Europeana, obstaculata de niste ritmuri tribale de alaturi si de ecourile altor lansari invecinate sau lansarea lui Bogdan Suceava punctata de tot felul de anunturi comerciale inutile, planand peste tot pavilionul etc.. de fapt, iarasi se vede prapastia dintre editori si scriitori, dintre reclama si faptul artistic etc. Scriitorii se refugiau pe terasa interioara din marginea targului, iar vedetele si evenimentele mondene asurzeau lungile procesiuni de oameni care se tarau de-a lungul standurilor.. La targ merita mers si numai pentru intalnirile de la terasa, locul unde au loc cele mai interesante discutii, loc unde ar merita amplasate microfoane, boxe pentru crearea adevaratului targ.. Microfoanele ar desfiinta si numeroasele factiuni si grupuri literare, care nu se au la inima si care se observa si se barfesc de la distanta.. Targul=oceanul, haosu comertului, babilonul.. Terasa cu scriitori=corabia care se scufunda, cu pasageri care in loc sa se salveze, sunt parca bucurosi de iminenta dezastrului.. Toata lumea incearca mai nou sa convinga ca nu mai e asa, situatia s-a schimbat radical in bine, literatura romana a refacut relatia cu publicul etc. Posibil Era de ajuns sa arunci o privire la standul Humanitas ului, unde era imposibil sa vezi cartile, doar fete disperate de cuparatori cu plase pline in mana si de vanzatori, stresati sa nu fie furati.. Rao parca tocmai asta a urmarit prin crearea acestui nou stand, blindat din toate partile cu senzori.. In era reduplicarilor si a furtului intelectual, fragilitatea produsului cultural e mai mare ca oricand.. Ritmul ametitor al downloadarii cartilor..
Cea mai mare dezamagire e alta, desigur una subiectiva, de clujean.. Unde e editura aceea din Cluj care sa tina piept unei concurente de tip Humanitas, Polirom etc. Zambete in audienta.. Edituri clujene la targ? Exista asa ceva? Desigur.. Dar foarte bine ascunse, numai initiatul le dibuieste. Editura Eikon, la un palier intermediar, chiar in margine, locul cel mai putin circulat, senin si cu verdeata.., Parea in afara targului.. Bine ca macar am vazut o editura clujeana prezenta.. Cursa a fost pierduta demult, in anii 90, in a doua jumatate.. Acu e infinit mai greu sa recuperezi timpul pierdut. Ceeace le lipseste editurilor clujene nu este calitatea tipografica, ajunsa la inalte standarde (exista si exceptii) ci difuzarea si un spirit mai vivace, mai incisiv de promovare. Li se ofera autori de talie nationala, trebuie doar sa-i valorifice.. Ce era editura Dacia pe vremuri, cand scriitori din toata tara erau onorati sa apara acolo.. Anyway. La targ a fost bine. Asta tot datorita intalnirilor si discutiilor din afara targului, de pe terasa. O figura cheie a acestui targ a fost (din punctul meu de vedere si nu numai) Bogdan Suceava, cu care am teoretizat pe cele mai diverse subiecte. Discutiile interesante s-au continuat si cu Cosmin Perta, cu care nu m-am mai intalnit de cand a parasit Clujul si cu care am format pe loc o oaza de ardelenism calm si intelept in mijlocul agitatiei generale. Din tot acel haos, asta ramane.