Înapoi în vechiul Mănăștur

 Nu puteau lipsi de pe acest blog aceste fotografii cu o parte din Cluj în care am copilărit în anii 80 și care tot atunci a suferit o radicală schimbare (începuturile au fost mai devreme, desigur), mă refer la Mănășturul vechi, cel al ultimelor grădini, dispărute atunci sub buldozere, escavatoare și la final betoanele eterne de azi, cu ample modificări inclusiv de relief (îngroparea unor cursuri de apă etc). Mi-am readus aminte de toate peregrinările pe la acele șantiere, împreună cu bunicul,care cu infinită răbdare mă lăsa ore întregi să cercetez fiecare pietricică dislocată, fiecare șantier nou început.

Prin anii 84-86, șantierul favorit devenise pentru mine cel de lângă dealul Calvariei. Întreg acest flux al memoriei a fost declanșat când am dat peste o fotografie antologică făcută de Szabo Tamas, cunoscutul fotograf clujean, și care surprinde un Mănăștur total lipsit de blocuri, marcat de un calm idilic și pastoral din vremuri vechi, care au dispărut brusc o dată cu anii 60. Cât de diferit arată imaginea de mai sus față de aglomerația și densitatea de azi nu mai are rost să insist. O grădină putea să se întindă de la o stradă la alta ( cuprinde acum vreo 3-4 blocuri). Azi și capătul străzii Câmpului care mai păstra încă aerul idilic și prin anii 2000 a ajuns o aglomerație indistinctă de case, blocuri și betoane (și struți.. unii au într-o grădină chiar struți..)

Din păcate, rareori aceste fotografii care circulă pe net sunt însoțite de informații despre data în care au fost făcute, unghiul camerei, alte detalii de context care sunt atât de necesare oricărei fotografii. Apropo de unghi: pare luată dinspre partea de nord-vest a dealului Calvariei, de unde se vede că lărgirea străzii actuale a și ciuntit destul de mult din deal. Îmi amintesc dialogul cu bunicul, avut fix pe marginea dealului, urmărind tăvălugul buldozerelor din vale: 

Eu: oare dărâmă și dealul ăsta? și biserica?

La care bunicul răspunde, contrariat de atmosfera de sfârșit de lume din jur: Nu, n-au cum, că-i bate Dumnezeu..

Și într-adevăr, demolările s-au oprit destul de brusc , după 4-5 ani de la acel moment.