Fantoma din moara la Litere

Discutia de joi, 28 ianuarie a iesit excelent, opiniile s-au legat fara sincope, urmand indeaproape un text oricum generos pentru comentatori. Iulia Micu a fost moderatoarea care a stiut sa gaseasca punctele interesante din text pentru dezbatere si sa ne incite de la inceput cu o prima interpretare posibila: Fantoma din moara-un roman cu cheie? Am discutat despre posibilitatea ca autoarea sa fi incifrat unele figuri cunoscute din lumea postdecembrista in spatele unor personaje din carte, dar mai ales despre ideea ca am putea echivala fantoma Maxu cu insusi spectrul comunismului, care se aseaza si bantuie fiecare constiinta a personajelor cartii, mai ales pe cele negative (ipoteza avansata de Iulia). Ovidiu a incercat sa mute accentul spre constructia romanului, ceea ce a generat o dezbatere despre partile valoroase ale romanului, iar aici cam toata lumea a fost de acord ca partea a doua ("Moara") este cel mai bine scrisa, locul unde cititorul este cu totul furat de text, unde Doina Rusti isi dezvaluie cel mai bine calitatile de povestitoare, dar si o implicita trimitere spre proza generatiei  60. Ovidiu a fost de parere ca aceasta parte a romanului este cu mult mai buna decat mare parte din proza acestei generatii. Iulia a diferentiat intre simbolism, alegorie sau roman figural, amintind de apetenta Doinei Rusti pentru studiul simbolurilor sau pentru proza lui Mircea Eliade, facand o trimitere inedita catre povestirea Pelerina. Ovidiu a amintit si el de alta scriere eliadesca, Pe strada Mantuleasa. N-au lipsit nici criticile la adresa romanului, care s-au indreptat in special spre a treia parte, cel mai aspru criticata pentru faptul ca expliciteaza prea mult intr-o directie care oricum era excelent valorificata in a doua parte si care nu-si mai avea rostul, mai ales ca in aceasta parte a treia este prea transanta opozitia dintre o perioada idilizata din jurul anului 1910 si intruziunea comunismului in viata linistita a invatatorului. Eu am incercat sa gasesc o explicatie pentru aceasta accentuare a condamnarii comunismului in faptul ca Fantoma din moara apare intr-un context al prozei "revizioniste" fata de comunism a tinerilor, iar autoarea simte nevoia de o detasare clara fata de aceasta tendinta atat de raspandita dupa 2004. Am mai remarcat si faptul ca timpul narat de roman este unul retrospectiv, de la anii 2000 spre 1910, adica spre momentul cel mai pur, cel mai necontaminat cu ideologia comunista, de aici si valorizarea lui pozitiva in cadrul romanului.
Despre partea intai s-a spus ca este scrisa oarecum in ton cu proza optzecista, datorita jocului textual, de punere in abis, problema manuscrisului gasit de Adela Nicolescu, care nu este altceva decat romanul despre viata ei, o ecranare necesara mai ales atunci cand urmeaza partea a doua, care are rolul de a dezvalui adevarul despre comunism. Ovidiu remarca aceasta retorica a adevarului pentru intreg romanul. Iulia ne-a vorbit si despre Zogru, facand o sinteza a motivelor si tendintelor prozei scrise de Doina Rusti, iar Ovidiu a completat cu cateva remarci despre cel mai recent roman al autoarei, Lizoanca la 11 ani.
Cititorii au fost insa  incantati de Fantoma din moara, despre care discutia parea sa poata continua la nesfarsit, insa era deja tarziu, Corpul B al Facultatii parea scufundat in liniste si intuneric, iar fantoma putea aparea oricand, fantoma portarului cu cheile salii, asa ca ne-am dus cu totii pe la casele noastre...