Teodosie cel Mic

Am citit cu intarziere romanul lui Razvan Radulescu, al carui prim roman (Viata si faptele ..) m-a facut realmente curios in privinta acestuia, mai ales ca survoland cronicile cartii nu-mi amintesc sa fi dat peste vreuna negativa.. Cu alte cuvinte, iata o carte cu verdict pozitiv unanim, ceea ce parca se intampla  mai rar pe la noi. Drept sa spun, cartea aceasta e inconjurata de destule nedumeriri, pornind chiar de la aceasta primire foarte pozitiva a cartii, in contradictie cu intarzierea cu care a fost acceptata de o editura. A doua nedumerire se refera la substanta romanului si la universul sau, la prima vedere foarte diferite de primul roman al lui Radulescu, dar si de scenariile scrise de el.

Cert e ca e un roman care place comentatorului, care gaseste aici mult material de speculatie si reflectie.  Un anti-fantasy? O alegorie ludica la istoria romanilor? O revitalizare a postmodernismului? O parodie dupa cliseele lui? Cate putin din fiecare. Un roman in care Razvan Radulescu isi probeaza pe deplin nu doar abilitatile stilistice, ci si latura ludica.
Pare un raspuns dat optzecismului pre limba lui pe alocuri, mai ales in capitolul cu pestera Marelui Monstrulet..