In perioada postdecembrista, tot mai multi prozatori romani par a fi intuit raspunsul la intrebarea de mai sus. Pentru a scrie un roman apocaliptic e nevoie de buna stapanire a structurii de quest (ritm narativ alert, personaje care urmaresc dezvaluirea unui Secret teribil), de o intriga pregnanta, in masura sa surprinda cititorul (dar si personajele) si de abilitatea de a deconstrui parodic motive biblice cunoscute. Lumea fictionala se indreapta ireversibil catre o catastrofa anuntata, care se dovedeste a fi doar o prabusire teatrala de decoruri.
Dan Persa a cochetat inca de la debut (Vestitorul, 1997) cu aceasta formula romanesca. In mod similar, Cu ou si cu otet (titlu oarecum neinspirat) este structurat pe dezvaluirea unui mister ce devine crucial pentru evolutia personajelor pe masura ce inaintam pe firul actiunii, intr-o lume fictionala similara in datele ei esentiale, conditionata de inmultirea precipitata a miracolelor care absorb aproape in intregime cotidianul. Diferentele de cadru si de epoca sunt evidente: de la lumea izolata a falansterului de la Scaeni, (Vestitorul e, printre altele, povestea constituirii lui) catre Bucurestiul postrevolutionar al zilelor noastre. Romanul il transforma intr-un teritoriu al miraculosului, transfigurare intreprinsa cu arta si luciditate ironica, avand mereu in subtext incercarile fictionale similare (orasul Bucuresti a devenit un adevarat topos al apocalipselor parodice postdecembriste). Diferenta radicala fata de romanul de debut: disparitia aproape totala a pasajelor textualizante, fragmente care stanjeneau fluiditatea si pregnanta firului narativ.
Apocalipsa parodica se bazeaza in majoritatea cazurilor pe un subiect generos, de amploare, generat de o ipoteza cu surse religioase, de obicei o idee referitoare la posibilitatea sfarsitului lumii, in cazul nostru descoperirea intamplatoare a unor oseminte umane gigantice pe locul unui viitor Templu babilonic dedicat comertului. "Hala Cosmopolitan" este proiectul unui om de afaceri, Florentin Faratara, care planuieste sa transforme Bucurestiul in centrul lumii, proiect reusit in mod indirect, minus componenta comerciala, eludata la modul literal de interesul maxim starnit de osemintele gigantice. Acesta se constituie intr-un Eveniment central, capabil sa fisureze iremediabil realitatea, astfel incat cele doua lumi rezultate se distanteaza progresiv si ireversibil una de cealalta. Procesul e literalmente ilustrat de groapa care inghite vechiul oras Bucuresti, facand loc unui taram imaginar marcat de intamplari neobisnuite, care culmineaza cu lupta dintre armatele Binelui (politia locala) si ale Raului (aparitia in carne si oase a diavolului, dansul bacantelor). E actul final al unei comedii cu motive apocaliptice in culori stridente ce poate fi asemanat cu Mesia lui Andrei Codrescu, roman-etalon pentru apocalipsele parodice recente. Ingredientele principale ale apocalipsei parodice, Orasul, Cartea, Mesajul incifrat, Initierea (unui personaj central) si Revelatia finala, care modifica radical lumea fictionala si perspectiva protagonistilor apar toate in roman, inconjurate cu o aura voit prozaica. Langa osemintele omului gigantic se descopera cateva tablite inscriptionate al caror continut ramane necunoscut pana aproape de final, cand in Oras isi face aparitia un calugar misterios (Initiatul) care da glas ipotezei "maximale" ce a bantuit pana aici imaginatia cititorilor si a personajelor: groapa care ameninta sa inghita orasul este mormantul lui Dumnezeu. Traiectoriile personajelor se constituie in principal din raportarea interpretativa fata de acest mister central, de la perspectiva omului obisnuit fata cu profanarea unui mormant (nea Misu) pana la interpretarile complicate ale Cezareei care crede ca osemintele apartin marelui erou Heracles si Cedric, omul de stiinta, refuzand sa fie absorbit de puterea descoperirii sale. In fundal, aceste perspective sunt acompaniate de o gama larga de viziuni ale unor personaje apocaliptice: Izabela si doamna Porumbescu.
Romanul dovedeste impecabila stapanire a tehnicii graduale de a reda Povestea si dezvaluirea miracolelor. Suntem mereu constienti, ca si autorul, de o dubla perspectiva: savuram si evolutia plina de suspans a subiectului, si subtextul romanului, intesat de aluzii la o intreaga serie de apocalipse parodice postbelice, de la Cartea Milionarului pana la romanul de debut al autorului (titlurile capitolelor repeta titluri de romane cunoscute). Romanul lui Dan Persa reuseste sa se pastreze departe de cliseele inerente speciei amintite, adaugandu-i, totodata, un titlu de referinta, alaturi de romane scrise de Alexandru Ecovoiu, Dan Stanca, George Cusnarencu, Daniel Banulescu, Radu Aldulescu sau Mircea Cartarescu. Autorul, parca voind sa ironizeze obsesia criticilor de a serializa nume de scriitori apartinand aceleiasi orientari, anagrameaza cateva nume de prozatori cunoscuti (Danulescu, Marius Pupan, Martarescu, Aldu Radulescu si chiar Pan Dersa) si ii face personajele unei scene cu plutonieri pierduti in labirintul unui Bucuresti intesat de tuneluri in care s-ar putea cuibari marele Secret. Cu ou si cu otet constituie un exemplu pentru un proces mai general: romanul apocalipsei ratate se intoarce spre sine cu spirit critic si umor, semnaland parca epuizarea unui gen literar.
(Cuvantul, septembrie 2007)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu