vineri, 15 iunie 2007

Ucigaşii de bătrâni

Vorbeşte Bătrânul: ...literatura română suferă de tirania tinerilor...de tirania grupurilor...de cenzura publicului....de incultura autorilor abia ieşiţi de pe băncile facultăţilor în care acum nu se mai dă admitere...literatura română suferă de gerontofobie…literatura de valoare suferă de capriciile editurilor...ierarhia valorilor suferă de pe urma teribilismului tinerilor cronicari...tânărul critic suferă de foiletonism şi de nihilism şi de spaima instinctivă faţă de ce s-a scris înainte de ´89 ... de plăcerea de a desfiinţa cărţile... de plăcerea pamfletului... criticul e atins de boala jurnalismului cultural iar jurnalistul se crede critic... nu se mai construiesc valori... studenţii buni pleacă la burse în străinătate şi mulţi nu se mai întorc...ne pleacă valorile… literatura română suferă de blazarea celor ce se mai întorc de la burse...de lipsa lecturilor celor care scriu în reviste... de grafomania celor care scriu mai mult decât citesc... de romanele scrise la comandă, cu subiecte copiate de pe internet, respectând şabloane simpliste, de thriller ieftin, asezonat cu mult sex şi ceva ratare, sociologism rudimentar şi limbaj de două parale, personaje trase cu cheia şi teme identice... literatura română suferă azi de tirania comercialului mai tare decât suferea în urmă cu 50 de ani de directivele de partid…şabloanele obsedantului deceniu au fost înlocuite de reţete mai productive, în stare să umple rafturi întregi cu rebuturi... tânărul scriitor suferă de vedetism…de mizerabilism…de autobiografism banal…de lipsa traumelor autentice.. de cinism… de teribilism… de sindromul Tourette.. de consumism…de false elanuri demistificatoare…de lipsa talentului! Tânărul autor e un obsedat sexual! Literatura română de azi nu există! Literatura română a murit!

Linişte. Sala a amuţit. O atmosferă solemnă, ca de înmormântare. A fost decretată moartea literaturii. Tânărul încearcă să-şi dea seama pentru a câta oară.

Tânărul nu se gândeşte la literatură. Tânărul imaginează. Visează… la o lume fără bătrâni. Cât loc ar fi atunci în tramvai, în troleibuz, în reviste, în redacţii, în Facultate, în Uniune, în Academie, în istoria literaturii române… Binecuvântată fie Revoluţia că a dat naştere unui popor de tineri neviciat de vechea gândire comunistă… A lor e Tărâmul Făgăduinţei, pe care îl vor afla atunci când toţi bătrânii vor dispărea, după ani de lupte glorioase…noaptea cuţitelor lungi…sfârşitul autismului… un adevărat război… „războiul porcului”… Casares… sau Buzzati…Ucigaşii de bătrâni!

Un prieten al tânărului: Ţi-a apărut un fir alb! Şi încă unul! Încă unul!

(in vol. Literatura tanara, Casa Cartii de Stiinta, 2007)

Niciun comentariu: