Lista cărților care
m-au încântat/delectat/împlinit în 2022 (ordinea este chiar aceea în care le-am
citit…Mă feresc deocamdata de ierarhii, oricum subiective..). Le recomand
oricui vrea să ajungă la literatura de înaltă clasă, scrisă pe la noi..Lista de
mai jos nu se vrea un top din perspectiva criticii, nici o retrospectivă a
anului 2022, vine din plăcerea mea de a face liste, dar și recomandări, mai
ales din literatura română actuală:
Doina Ruști, Ciudățenii
amoroase din Bucureștiul fanariot, editura Litera.
Antologia de
proză scurtă Dragostea când te doare, Litera, 2022.
Radu Aldulescu,
Cronicile genocidului,2012.
Radu Găvan, Isus
din întuneric, Litera, 2021
Robert Șerban, Oameni
în trening, Polirom, 2021.
Nichita Danilov, Simfonia
mută, Editura Polirom, 2022.
Gheorghe
Săsărman, Adevărata cronică a morții lui Yeșua Ha-Nozri, Polirom, 2016.
Gheorghe
Săsărman, Alfabetul distopiilor, Școala ardeleană, 2021.
Paul Goma, Camera
de alături, Editura Știința, Chișinău, 2021.
Ioana Drăgan, Povești
misterioase cu femei și alte vietăți, povestiri, Litera, 2022.
Eseuri:
Mircea
Cărtărescu, Creionul de tâmplărie, Humanitas, 2020.
Ce aș fi vrut să mai citesc, dar n-am
apucat (dar sigur le voi citi anul acesta).. (aici e cea mai lungă listă), mă
refer doar la câteva exemple:
Theodoros-ul lui
Cărtărescu,
Radu Țuculescu,
Crima de pe podul Garibaldi
Bogdan Suceavă, Adâncul
acestei calme creste..
Florin
Chirculescu, Solomonarul.
A fost anul în care mari autori din
literatura universală m-au dezamăgit, cum e cazul lui Thomas Pynchon, care mi-a
plăcut atât de mult încât mi-am prins urechile cu romane precum Gravity s
Rainbow sau V la doctorat, dar Viciu ascuns/Inherent vice,
tradus recent la Polirom este o totală dezamăgire pentru mine, cu toate că (sau
poate tocmai de aceea) romanul este unicul volum de proză ecranizat. (Am crezut
că doar filmul este de vină, că Paul Thomas Anderson nu a înțeles cum trebuie
geniul lui Pynchon etc. Nu, cartea e la fel de confuză și nu duce nicăieri,
este cel mult un bun și adesea răutăcios portret al unei epoci insorite, anii
1968-1971.. Dar mai multe, într-o prezentare viitoare..
Nici de Abdulrazak Gurnah (laureat al
premiului Nobel în 2021) nu am fost foarte încântat, nu m-a prea convins că e
un autor de Nobel (am citit și recenzat Abandon, apărut recent la Litera,
e un roman bun, dar nu extraordinar).. Mai degrabă m-a făcut să regret că
Chinua Achebe nu a luat niciun Nobel (am recitit O lume se destramă și
regretul s-a confirmat..)
A fost anul
evadărilor spre alte epoci, în special spre secolul XIX și nu numai, mai ales
că l-am început prin intermediul fascinantelor istorii povestite de Doina Ruști
(e drept, istorisirile sunt plasate la final de secol 18) și l-am încheiat cu
primele 50 de pagini din Theodoros, pe care nu l-am terminat. Filmele
mi-au confirmat impresia, având nenumărate exemple de ecranizări sau reluări
sau adaptări după romane din secolul XIX, inclusiv figuri istorice, favorita
fiind de departe Elisabeta a Austriei : Corsage și The Empress
fiind doar două exemple, dar despre astea probabil într-o postare viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu