Pretutindeni pe suprafata planetei, umanitatea vlaguita, secatuita, indoindu-se de ea insasi si de propria-i istorie, se pregatea de bine de rau sa treaca pragul unui nou mileniu.
Nu se poate sustine ca mutatiile metafizice ataca in mod special societatile slabite, aflate deja in declin. cand a aparut crestinismul, Imperiul Roman era in culmea puterii sale, perfect organizat, el domina lumea cunoscuta; superioritatea sa tehnica si militara era absoluta; cu toate astea, nu avea nicio sansa.
De indata ce codul genetic va fi descifrat integral, omul va fi in masura sa -si controleze propria evolutie biologica; atunci sexualitatea va aparea limpede asa cum este: o functie inutila, periculoasa si regresiva.
Acestei nevoi de certitudine rationala, Occidentul ii va fi sacrificat pana la urma totul: religia, fericirea, sperantele si, in definitiv, viata lui.
.. istoria umana, din secolul al XV-lea pana in secolul XX, se poate caracteriza in esenta ca fiind istoria unei disolutii si a unei dezagregari progresive...
(Particulele elementare, traducere de Emanoil Marcu, Nemira, 2001)
In timp ce soarele incepea sa incalzeasca, sa lumineze cu reflexe aurii suprafata lacului, am meditat o vreme la har si la uitare; la ce avusese omenirea mai bun: ingeniozitatea ei tehnologica. Nu ramanea nimic, acum, din acele productii literare si artistice de care oamenii erau atat de mandri; temele care le dadusera nastere erau perimate, forta lor emotionala se evaporase. Nu ramanea nimic din sistemele flosofice sau teologice pentru care oamenii s-au luptat, uneori au murit sau, mai des, au ucis; toate acestea nu mai trezeau niciun ecou la un neouman, noi nu mai vedeam in ele decat divagatii gratuite ale unor minti limitate, cetoase, incapabile sa produca un concept precis sau pur si simplu utilizabil.
Nu exista un subiect mai frecvent decat iubirea, in istorisirile de viata ale oamenilor, ca si in corpusul literar ramas de la ei (...) de asemeni, niciun subiect nu e atat de discutat, atat de controversat, mai ales in perioada finala a istoriei umane, cand fluctuatiile ciclotimice privind credinta in iubire au devenit constante si excesive. Pe scurt, niciun subiect nu pare sa-i fi preocupat mai mult pe oameni...
Diferenta de varsta era ultima bariera, ultimul tabu, cu atat mai greu de depasit cu cat era cel din urma si le inlocuise pe toate celelalte. In lumea moderna, puteai sa fii esanjist, bi sau transexual, zoofil, dar nu era permis sa fii batran.
Era o lume de kids incurabili...
Iata adevaratul sens al solidaritatii dintre generatii: un veritabil holocaust al fiecarei generatii in folosul celei menite sa-i ia locul, un holocaust crud, prelungit, nerasplatit de nicio o consolare...
(Posibilitatea unei insule, traducere de Emanoil Marcu, Polirom, 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu