VINCENT NEMURITORUL de Bogdan Suceava

Virtualul ca sfarsit al umanitatii

Bogdan Suceava este printre cei mai versatili prozatori din literatura actuala, un scriitor capabil sa surprinda cititorul cu fiecare aparitie editoriala, evitand mereu calea facila si cantonarea intr-o formula confortabila. Nucleul generator al scrisului sau par a fi intrebarile fundamentale, care necesita rezolvari complicate, rezolvari conduse firesc si cu precizia cu care se efectueaza o problema de matematica, dupa vorbele lui Poe.


Publicat la doar un an dupa Miruna, o poveste, noul roman schimba radical registrul, subiectul si stilul. Vincent, nemuritorul ne introduce intr-un univers si un timp cum nu se poate mai diferit: America anului 2036, cand istoria umanitatii a intrat intr-o noua paradigma, datorita descoperirii structurii creierului, a modulelor si fluxurilor electromagnetice, avand drept consecinta posibilitatea transferului mintii umane pe un modul virtual. Programul Spring after winter da posibilitatea celor cu boli incurabile de a-si transfera intelectul in parametrii unei inteligente artificiale, enigma despre care se dezbate indelung in primul capitol fiind daca, odata transferat, intelectul ramane identic in esenta lui sau e vorba de "o copie tehnologica a unor seturi de informatii". Acest fapt prilejuieste ample discutii socratice in primul capitol al romanului, care la prima vedere poate parea prea extins, redand cu minutie perspectivele posibile asupra unei astfel de inovatii tehnologice, insa este o buna modalitate de a reda schimbarea de paradigma pe care o traverseaza umanitatea anului 2036. Primul capitol ipostaziaza sub forma dialogului ceea ce David Ketterer numeste "apocalipsa filosofica", adica un punct critic in care un solid si vechi sistem de gandire se prabuseste, inlocuit de o alta modalitate de perceptie a realitatii, cu toata gama de consecinte imprevizibile ce decurg de aici. Detaliul extrapolat cu maiestrie in decursul naratiunii este faptul ca, la momentul transferului, intreg complexul mental al individului ramane intact, cu toate emotiile sale, conservate in starea in care se gaseau in momentul trecerii in lumea de dincolo, detaliu care va comporta neasteptate dezvoltari ale actiunii.

Romanul ii va dezamagi pe adeptii impatimiti ai genului SF dintr-un simplu motiv: nu este un roman SF, cu toate ca ipoteza de la care porneste este una oarecum indepartata fata de posibilitatile tehnice ale lumii actuale. Diferenta este data chiar de modalitatea autorului de a dezvolta premisa romanului: nu intereseaza atat starea de fapt in sine, rezultat al materializarii unei inventii tehnice (de exemplu, descrierea unei lumi in care au disparut oamenii si modulele sunt atotputernice), cat transgresarea realitatii spre virtualitatea plina de necunoscute si sinonima cu eternitatea. Autorul putea alege sa exploateze problematica modulelor in directia unui clasic roman SF, dar nu o face, iar motivele sunt explicitate intr-un dialog intre Vincent si fiul sau Robert: modulele nu pot fi montate pe roboti deoarece o lege interzice procedeul. Cu aceasta se pune intre paranteze o intreaga desfasurare in stil SF: robotii care invadeaza planeta, declansand o confruntare de proportii cu ultimii oameni ramasi (tema inteligent problematizata de Philip K. Dick in Do Androids Dream of Electric Sheep).


Fiecare capitol are o rezonanta stilistica si un profil aparte, iar structura cartii se vadeste a fi indelung lucrata, chiar daca prima lectura e rapid antrenata de linearitatea aparent simpla a textului. Desi capitolele sunt in numar de cinci, structura este de fapt triadica: primele doua capitole reflecta primele consecinte ale implementarii practicii de a transfera intelectul uman pe modulele SAW, sectiunea mediana se concentreaza pe descrierea existentei lui Vincent in regimul virtualului, iar ultimul act este dovada dezumanizarii sale totale, o desprindere de familie si de umanitate. Fiecare capitol isi poate gasi publicul tinta: cei pasionati de proza cu dialoguri problematizante pe teme "maximale" vor prefera primul capitol, cei care sunt curiosi sa citeasca dezvoltarea unei ipoteze SF (in directie apocaliptica) se vor delecta cu capitolele 3 si 5, iar cei care vor actiune si suspans au capitolul 4, unde totul se precipita in mod imprevizibil. Marele pariu castigat al romanului este capacitatea de a reda textual, cu mare precizie, trecerea unui individ obisnuit in regimul existentei virtuale, glisarea fireasca si lina de la perspectiva exterioara unui personaj comun (Vincent, americanul de rand, diagnosticat cu o boala incurabila) la subiectivitatea unei instante virtuale cu atribute total ambigue: absent din realitate, dar totodata capabil s-o influenteze direct; pastrand legatura cu familia si multe atribute umane, dar avand neasteptate reactii care dovedesc o dezumanizare continua, dar si puteri cvasidemiurgice. Concret, este vorba de schimbarea de stil care survine odata cu capitolul al treilea, unde naratiunea clasica se transforma intr-un jurnal discontinuu care pare emis chiar de Vincent-entitate-virtuala. Redarea unei perspective non-umane mai fusese exersata stilistic in "Descoperirea singuratatii", inclusa in volumul de debut al autorului, Teama de amurg. Semnele dezumanizarii sunt inserate gradual, dupa ce Vincent asista la propria sa inmormantare. Ambiguitatea in privinta procesului de dezumanizare a lui Vincent este pastrata pana la final, ultimul capitol, prezentand un Vincent complet desprins de umanitate, in ultimele clipe de pe Terra, si pe cale de a fi lansat intr-un program de explorare a altor galaxii.


Romanul poate fi citit si ca o cronica a ultimelor momente ale unei umanitati care va fi treptat absorbita de virtualitate. Din perspectiva realului, transferul pe modulul SAW echivaleaza cu o existenta paradiziaca, cu implinirea visului de nemurire al umanitatii. Cazurile cand oamenii renunta de bunavoie la viata obisnuita pentru a fi transferati pe un astfel de modul devin tot mai frecvente. Cei de dincolo incep sa creeze probleme serioase celor ramasi in cadrele existentei obisnuite, capitolul 4 fiind si exemplul pentru influenta covarsitoare pe care entitatile virtuale le pot avea asupra celor vii. Toate culmineaza cu viziunea lui Vincent asupra sfarsitului umanitatii (oamenii dispar, iar modulele devin autosuficiente) - "o imagine linistitoare a stingerii", iar ultimul om, inconjurat de gigantice blocuri cu module SAW, isi va asigura singur eternizarea cibernetica.

Vincent, nemuritorul poate cel mai american dintre romanele lui Suceava, continua filonul apocaliptic al prozei sale, dar intr-un registru foarte diferit de Venea din timpul diez, dar si de romanul apocaliptic postdecembrist, aruncand o noua lumina asupra unei teme intens vehiculate. Romanul se construieste pe o metafora a existentei omului contemporan, amenintat si zilnic absorbit de virtual, avand calitatea marilor carti, aceea de a te face sa regandesti realul dupa ce lectura s-a incheiat.