luni, 8 decembrie 2008

PLANETA MEDIOCRILOR de Ioan Groşan


Sistarea apariţiei acestor texte au fost de rău augur pentru cenzură, care s-a prăbuşit la puţin timp, rămânând un mister pentru istorie întârzierea cu care au fost interzise. Prea puţine sunt cuvintele care trebuie înlocuite pentru a ne da seama că nu suntem la ani lumină distanţă, ci chiar în peisajul autohton din anii ’80, populat cu inşi cenuşii, aproape robotizaţi, a căror unică şi statornică preocupare rămâne munca, fără pauze şi concedii. Sugestia din subtext este că ne aflăm în faza ultimă a comunismului, când experimentul reeducării a fost dus până la capăt, iar acesta a reuşit să producă la perfecţie omul nou (în roman robotul, suma limitată a unor funcţii din care lipseşte umorul şi orice plăcere umană). Ambele scrieri (Epopeea spaţială 2084 şi Planeta mediocrilor) au aerul unor distopii parodice, descrieri ale aceleiaşi lumi din care omul a fost scos din ecuaţie, fenomen cu o cauză simplă, sintetizată genial în următorul fragment, perfect valabil şi în România lui 2008: „Aşa că n-ai de ce să te odihneşti: munca l-a transformat pe animal în om şi tot ea l-a ajutat să devină robot” (p.42). Dialogul este purtat între două lumi ce păreau ireconciliabile pe atunci, cea a roboţilor proletari Dromiket 4 şi Stejeran 1 şi lumea capitalistă reprezentată de capitalista Getta 2, prototip al femeii occidentale, seducătoare, dezinhibată şi descriindu-i timidului robot Stejeran 1 distracţiile interzise în comunism. Roboţii sunt uneori cuprinşi de un straniu spleen cosmic, adică des invocatul plictis al vieţii rutinate din era „randamentelor depline”, iar episodul despre zona „Robertson-Kudaşvili” este o descriere nu foarte cifrată a închisorilor comuniste: „orice comunicare cu exteriorul este întreruptă”, cei captivi acolo resimt o mare „scârbă faţă de tot”, imaginea obsedantă invocă parcă frica de bătaie a deţinuţilor, care, după ce trec printr-un stadiu al revoltei, sunt cuprinşi de un sentiment de împăcare şi de dorinţa de a elogia, „de a înălţa imnuri, ode, cuvinte de laudă” (rezultatul dorit de procesul de reeducare).

Niciun comentariu: