Din 2001 n-am mai vizitat Sibiul. Atunci vazusem un oras care se prabusea incet dar sigur, foarte pe gustul amatorilor de ruine, cu gauri in ziduri, cu izvoare de moloz ce curgeau din toate partile, cu strazile ramase la stadiul de albii de parauri etc Am revenit la Sibiu in iulie 2007, cu ocazia Colocviului de literatura comparata organizat de ALGCR, intitulat Marile orase si literatura, al carui titlu avea sa devina foarte sugestiv mai ales dupa intamplarea de mai jos. Dupa multe nopti albe de studiu si cafele, dupa tot soiul de lecturi mai mult sau mai putin necesare, dupa o fuga nebuna catre autocarul Dacos cu bagaje nejustificat de grele, dupa o serie de comunicari si teme ample, dezbateri si iesirea din propriul labirint discursiv, oricine ar simti nevoia unei relaxari (la o terasa in cazul meu) asa ca am purces catre orasul de nerecunoscut acum si aseptizat de banii UE, lipsit de tot farmecul crepuscular ce il mai bantuia inca in 2001. Orice urma de umbra si racoare disparuse de pe corso, oameni de diverse natii (mai ales germani) se miscau parca in reluare sub dogoarea soarelui. In ultima vreme, campania de desertizare a oraselor noastre ajunge la implinire aproape completa, de aci multe consecinte importante pentru capitalism, ca de exemplu aparitia unei specii noi, tot mai numeroase, animalul de terasa, usor de reperat datorita burtii proeminete, privirii tampe si agresive, mersului apasat, vorbirii infundate in sudalmi pe jumate reprimate, capabil sa stea ore in sir in acelasi loc si sa scaneze lumea care trece cu acelasi calm imperturbabil, de fapt baltind in plictiseala si dezabuzare. unii ar zice, specia asta e eterna.. si m-ar trimite iute la Caragiale.. Dar nu. Specia este realmente noua..
Pe cand observam cat de stupid este construita masa, cat de greu este sa potrivesti o sticla de bere pe suprafata denivelata din fier forjat, cat de stupid este sa bei bere la O, 33 (in ultima vreme planuiesc un mare protest impotriva berii la sticla de 0, 33), cu ce preturi piparate ne-au cadorisit occidentalii (o cafea-6 RONI), cat de tare se clatina la orice stranut banca pe care stateam, tocmai isi facea aparitia un mascul varstnic din specia mai sus amintita, acompaniat de femela lui, ambii fluturandu-si burtile si grasimile peste nasurile clientilor inghesuiti. Ambii degajau aceeasi enervare indreptata catre toti cei care aveau locuri (era ora de varf) si aceeasi aroganta (las ca ne descurcam noi, da-i dracului). Poate ochelarii, poate privirea mea obosita de caldura si efectul intarziat al cafelei, in fine, burtosul s-a oprit in dreptul mesei mele si s-a asezat fara prea multe introduceri, clatinand din toate incheieturile banca, masa, umbrela, terasa, cladirea, Sibiul si calitatea lui de oras european, rasturnand micuta sticla de O, 33 si pretiosul ei continut pe unica mea pereche de blugi, mirat si plictisit totodata de indignarea mea, dar oarecum surprins cand i-am acordat DIPLOMA PENTRU NESIMTIRE, avand data de 13 iulie 2007..
Pe cand observam cat de stupid este construita masa, cat de greu este sa potrivesti o sticla de bere pe suprafata denivelata din fier forjat, cat de stupid este sa bei bere la O, 33 (in ultima vreme planuiesc un mare protest impotriva berii la sticla de 0, 33), cu ce preturi piparate ne-au cadorisit occidentalii (o cafea-6 RONI), cat de tare se clatina la orice stranut banca pe care stateam, tocmai isi facea aparitia un mascul varstnic din specia mai sus amintita, acompaniat de femela lui, ambii fluturandu-si burtile si grasimile peste nasurile clientilor inghesuiti. Ambii degajau aceeasi enervare indreptata catre toti cei care aveau locuri (era ora de varf) si aceeasi aroganta (las ca ne descurcam noi, da-i dracului). Poate ochelarii, poate privirea mea obosita de caldura si efectul intarziat al cafelei, in fine, burtosul s-a oprit in dreptul mesei mele si s-a asezat fara prea multe introduceri, clatinand din toate incheieturile banca, masa, umbrela, terasa, cladirea, Sibiul si calitatea lui de oras european, rasturnand micuta sticla de O, 33 si pretiosul ei continut pe unica mea pereche de blugi, mirat si plictisit totodata de indignarea mea, dar oarecum surprins cand i-am acordat DIPLOMA PENTRU NESIMTIRE, avand data de 13 iulie 2007..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu